Trmenul telekinezie("mişcarea la distanţă") e o alternativă a epsihokineziei(din Greacă ψυχή, "psyche", însemnând minte, suflet ori respiraţie;şă κίνησις, "kinesis", însemnând mişcare; altfel spus
"mişcarea cu puterea minţii"). Telekinezia e un fenomen paranormal care
presupune influenţarea unor elemente pur fizice(spaţiu, timp) fără
intervenţia unui element fizic. Telekinezia poate fi folosită pentru a
muta ori a modifica starea fizică a unui obiect, ori pentru a influenţa
diferite sisteme tehnologice(semafoare, generatoare de numere etc).
Scepticii afirmă că telekinezia nu există cu adevărat şi e doar o
metodă de fraudă, de înşelătorie - asta chiar dacă persoanele ce
dobândesc aceste puteri vin cu explicaţii ce au o bază reală solidă.

Uneori, apariţiile spectrale cu un poltergeist sunt atribuite
telekineziei, deplasarea obiectelor prin puterea minţii. Majoritatea
acestor cazuri implică adolescenţi, iar cercetătorii consideră că
energia telekinetică ar putea fi legată de vârsta pubertăţii. Există
însă şi exemple în care acest principiu nu se aplică. O gospodină din
Rusia, Nina Kulagina, a devenit celebră în anii 1960 pentru că avea
puteri telekinetice. Kulagina a reuşit să deplaseze pe o masă mai multe
obiecte de mici dimensiuni, între care o verighetă şi o sticlă. S-au
luat măsuri de precauţie pentru a se confirma că Nina nu folosea, de
pildă, fire sau magneţi ascunşi, iar oamenii de ştiinţă au confirmat că
nici un fel de forţă nu putea explica mişcările respective. Alte
exemple de telekinezie includ îndoirea unor obiecte de metal şi
prezicerea unor evenimente viitoare. În anii 1970, medium-ul israelian
Uri Geller a uimit telespectatorii cu demonstraţii în care îndoia
diverse obiecte de metal, cu puterea minţii. El susţinea de asemenea că
este capabil să facă ceasurile spectatorilor să se oprească. Din
păcate, Geller nu a repetat cu succes aceste acţiuni şi în condiţii de
laborator, iar criticii l-au discreditat rapid. Teoria că telekinezia
funcţionează cu ajutorul câmpurilor energetice, magnetice sau
electrice, a fost formulată de cercetători în 1934 şi se mai bucură de
credit şi astăzi. Majoritatea experienţelor care implică telekinezie se
produc, de obicei, accidental şi sunt confundate cu alte tipuri de
fenomene. Telekinezia e foarte populară în filme, în jocurile video ori
în scrierile SF.